Perioada de 10 saptamani (17 Februarie - 26 Aprilie) dinainte de marea Sarbatoare a Pastilor poarta numele de "Perioada Triodului" si este tinuta de intreaga Biserica Ortodoxa. Sfintii Parinti ai Bisericii au asezat si organizat aceasta perioada ca o perioada de pregatire sufleteasca si trupeasca pentru luminata zi a Invierii. Pregatirea se face gradual, cu pogoramint, respectind echilibrul fiziologic. In prima saptamina se ingaduie mincarurile de dulce (frupt) si Miercurea si Vinerea. Incepind cu a 3-a saptamina, numita popular si "Saptamana Brinzei", se incheie consumul preparatelor din carne, dar se continua cu mincarurile din lapte, brinza si oua. Dupa Duminica a 4-a incepe postul, care, asa cum zice Sf. Ioan Gura de Aur (Hrisostom), "potoleste trupul, infrineaza poftele nesaturate, curateste si intraripeaza sufletul, il inalta si il usureaza".

Perioada Triodul nu este doar o pregatire pentru Sf. Pasti prin abstinenta de la mincarea. Sfintii Parinti au creat o rinduiala liturgica, deosebita pe zile, care este consemnata intr-o carte voluminoasa, numita Triod (3 ode - cintari), de unde vine si denumirea perioadei. Toate slujbele sunt rinduite intelept, asemenea unor "temeiuri si trepte", pe care, urmarindu-le pas cu pas, credinciosul se inalta duhovniceste catre Dumneazeu.

Fiecare din cele 10 Duminici din Triod are semnificatia ei, fie prin Evanghelia ce se citeste, fie prin evenimentul sau sfintul praznuit in acea zi.

Duminica 1-a, a "Vamesului si a Fariseului" (Luca XVIII, 10-14), ne invata sa fugim de mindrie, care este "izvorul tuturor relelor" (Sf. Maxim Marturisitorul), si sa ne purtam cu smerenie, care-i calea catre desavirsire. La intrebarea "Ce este desavirsirea?", Sf. Isaac Sirul raspunde "O prapastie de smerenie!" iar Sf. Ioan Gura de Aur a rezumat mesajul acestei evanghelii printr-un inspirat joc de cuvinte: "Pe cind mindria este moartea virtutilor si viata pacatelor, smerenia este moartea pacatelor si viata virtutilor".

Duminica a 2-a, a "Fiului Risipitor" (Luca XV, 11-32), e dedicata pildei care a impresionat pictori ca Hieronymus Bosch, Albrecht Durer, Rembrandt si Murillo, care au creat picturi si gravuri cu acest subiect, precum si muzicieni (Amilcare Ponchielli, Serghei Prokofiev, Benjamin Britten) si coreografi (George Balachine). Un cugetator apusean a afirmat ca daca, dintr-un accident al istoriei, s-ar fi pierdut toate cartile Noului Testament, cu exceptia "Predicii de pe munte" (Matei - cap. V, VI si VII) si a "Pildei Fiului Risipitor", atunci ar fi fost suficient pentru a se reconstitui intregul mesaj al Evangheliei lui Hristos. Si intr-adevar pilda este sublima, punind inainte doua modele umane (cei doi fii), iar al treilea, Tatal, este insusi Dumnezeu. Fiul cel tinar, dupa ce obtine partea sa de avutie, pleaca intr-o tara indepartata, asemenea multora dintre noi care, la vremea adolescentei, a tineretii, ne-am departat de Dumnezeu. Dar ruperea de filonul dragostei si intelepciunii divine aduce cu sine 3 trepte ale decaderii: stricaciunea ("traind in desfrinari"), lipsurile ("o foamete cumplita s-a abatut peste tara aceea") si batjocura (a ajuns "sa pazeasca porcii" - animale socotite necurate in Israel). Insa "venindu-si in sine", se hotareste sa revina la Tatal, caruia planuia sa-l roage de a-l primi ca sluga, neconsiderindu-se vrednic de-a mai fi numit fiul sau. Tatal-Dumnezeu, vazindu-l inca de departe, "induiosat", alearga in intimpinarea fiului, imbratisindu-l. Acesta nici nu apuca sa spuna tot ceea ce planuise, caci Tatal porunceste slugilor sa-l repuna "degraba" in cinstea lui cea dintii. Intreaga casa ("ingerii din cer" - Luca XV, 7,10) incepe a se veseli pentru acest fiu care "mort era si a inviat, pierdut era si s-a aflat". Fiul cel mare, care aparent ramasese obedient Tatalui, fiind chinuit de mindrie si intoleranta, refuza pe acelasi Parinte iubitor, ce iesise iarasi in intimpinare spre a-l imbuna.

Duminica a 3-a, a "Infricosatei Judecati" (Matei XXV, 31-46), ne pune inainte faptele milei trupesti si sufletesti - purtarea de grija fata de cei lipsiti, primirea celor straini, cercetarea celor in suferinta sau parasiti. Intrarea in "imparatia cea gatita de la intemeierea lumii" sau osinda in "focul gheenei, gatit diavolului si ingerilor lui" se va face in functie de implinirea, respectiv ignorarea acestor fapte. Hristos se identifica cu toti cei aflati in lipsuri, suferinte sau parasiti.

Duminica a 4-a, a "Izgonirii lui Adam din rai" (Matei XIV, 14-21) ne aduce aminte de pacatul neascultarii lui Adam, care, asa cum sublinia parintele Constantin Galeriu, a primit cea dintii porunca a postului: "Din toti pomii gradinii sa maninci, dar din pomul cunostintei binelui si-al raului sa nu maninci!". Diavolul a amagit-o pe Eva, iar ea pe Adam, ca mancind vor fi "ca Dumnezeu". Ascultind sfatul sarpelui, Adam si Eva au savirsit al doilea pacat "al neinfrinarii". Sfintii Parinti ai Bisericii invata ca Dumnezeu se ascunde in poruncile Sale, iar cel ce le implineste are comuniune cu El, dupa cuvintul Evangheliei: "Cel ce pazeste poruncile Mele, iubit va fi de Tatal Meu, la dinsul vom veni si locas intr-insul Ne vom face" (Ioan XIV, 23). Evanghelia de la Matei, care se citeste in aceata zi, atrage atentia ca postul sa fie cel al inimii (in taina, nu inaintea oamenilor), iar acesta sa fie unit cu rugaciunea si iertarea.

Prima Sambata din saptamana intaia a Postului Pastilor, numita "Sambata lui Toader" si este dedicata pomenirii celor adormiti. Ea isi are originea de la un fapt istoric petrecut pe vremea imparatului Iulian Apostatul (361-362), care, renegind crestinismul, a reintrodus cultul zeitatilor pagine. Vrind sa-i batjocoreasca pe crestinii din Constantinopol, chiar in aceasta saptamina, a dat ordin, in secret, ca toata mincarea scoasa la vinzare in piete sa fie stropita cu singe de la jertfele idolesti. Santul Mucenic Teodor Tiron, martirizat pe vremea lui Maximilian (303), s-a aratat in vis episcopului, prevenindu-l si invatindu-l sa le dea crestinilor sa manince "koliva". Termenul fiind de neinteles chiar si pentru episcopul grec, Sfantul Teodor a explicat ca asa numesc cei din Evhaita (localitatea natala din Pontul Asiei Mici), graul fiert si indulcit.

Duminica 1-a din Post, a "Ortodoxiei", se praznuieste biruinta iubitorilor de icoane ("iconoduli"), impotriva celor care voiau sa le distruga ("iconoclasti"), considerindu-le "chip cioplit". Acest eveniment s-a intimplat in aceasta Duminica in anul 843, cind imparateasa Teodora a consfintit reintroducerea cultului icoanelor in Biserica Ortodoxa. Toti sfintii care au patimit (taierea miinilor, limbii, ucidere sau surghiun) pentru dreapta cinstire a icoanelor se numesc "Marturisitori". Crestinul nu cinsteste icoana ca obiect in sine (altfel spus, materialul din care e alcatuita ea), ci, asa cum arata Sf. Vasile cel Mare (329 - 379), "cinstea icoanei se suie la arhetip". Precum cinstim pozele celor dragi, aflati departe sau trecuti la Domnul, iar, la vederea lor, mintea parcurge distanta sau sublimeaza timpul, refacind comuniunea cu ei, tot asa icoanele ne pun in relatie cu Dumnezeu sau sfintii zugraviti pe ele. Sf. Ioan Damaschinul spunea: "Icoanele sunt Biblia poporului", care a fost majoritar nestiutor de carte pina in vremurile moderne.

Duminica a 2-a din Post, a "Sf. Grigore Palama", mitropolitul Tesalonicului (secolul al XIV-lea), apara Ortodoxia tulburata de ratacirile unor calugari veniti din Apus (Varlaam si Achindim). Sfintul Grigore a luat apararea calugarilor ishihasti ce practicau, neintrerupt, rugaciunea inimii ("rugaciunea lui Iisus"), adeverind cu tomurile sale, bazate pe Scriptura si Traditia Patristica, ca omul, prin conlucrarea harului divin ("energiile necreate" sau "lumina taborica") poate ajunge sa se indumnezeiasca, inca traind pe pamint.

Duminica a 3-a din Post, a "Sfintei Cruci" (Marcu VIII, 34-38) este asezata la mijlocul postului din doua ratiuni, explicate foarte plastic de Sf. Parinti in Sinaxar. Precum cei osteniti de arsita si asprimea drumului au nevoie de popas, Crucea este pusa inainte ca un copac, la umbra caruia vom gasi acoperamint si tihna. Sf. Pavel spune: "Cuvintul Crucii este sminteala pentru iudei, nebunie pentru pagini, iar pentru cei ce se mintuiesc este puterea lui Dumnezeu" (Galateni I, 18, 22-24). Si iarasi, precum un imparat, asteptat de supusii sai, isi trimite inainte crainicii si blazoanele sale, asa Imparatul Hristos isi trimite Crucea Sa, ca vestitoare a bucuriei ce va veni prin Inviere.

Duminica a 4-a din Post, a "Sf. Ioan Scararul", un calugar induhovnicit din Muntele Sinai, care a scris cartea de la care i se trage si numele. "Scara Paradisului sau Scara Virtutilor" infatiseaza drumul ascendent spre desavirsire ca pe o scara, asemenea celei vazute de patriarhul Iacov la Bethel (Facere XXVIII, 11-22), avind 30 de trepte, dupa numarul anilor lui Hristos, mai inainte de-a iesi la propovaduire. Fiecare treapta inseamna despatimirea de un pacat si dobindirea unei virtuti antagonice, iar in acest suis nu exista oprire. Cel ce sta, cade, iar caderea este cu atit mai daunatoare pentru suflet cu cit se cade de pe treptele superioare, asa cum se vede in fresca de la Manastirea Sucevita.

Duminica a 5-a din Post, a "Sf. Maria Egipteanca", a fost asezata de Sf. Parinti pentru a arata cit de minunate sunt roadele pocaintei. Aceasta sfinta a fost traitoare, la inceput in Alexandria, dedindu-se din frageda virsta la desfriu, timp de 17 ani, pentru placere si nu pentru bani, cum se marturiseste in viata ei, repovestita de parintele Zosima si consemnata in scris de patriarhul Ierusalimului, Sofronie. Dar ajungind, din curiozitate, la biserica Invierii din Ierusalim, dupa ce pe corabie s-a desfrinat cu pelerinii calatori, a fost oprita de-o mina nevazuta sa intre in interiorul locasului. Incercind de mai multe ori, si "venindu-si in sine", a inteles ca pacatele sunt cele care o impiedicau. A facut promisiune, cu lacrimi, la icoana Maicii Domnului ca daca se va inchina Sfintei Cruci, isi va schimba viata ei. Ceea ce a si facut, traind 47 de ani in pustia Iordanului in nevointe

Duminica a 6-a din Post, a "Intrarii in Ierusalim" (Ioan XII, 1-18), ultima din Triod, cind Mintuitorul vine la Patima Sa cea de bunavoie, bine stiind ca, peste citeva zile, cei care strigau triumfal "Osanna! Bine este cuvintat Cel Ce vine intru numele Domnului!", vor urla in fata lui Pilat "Ia-L, ia-L, rastigneste-L!". Incepind de Duminica seara, timp de 6 zile cit tine Saptamina Mare, slujbele din Triod devin mai dense, vestmintele preotilor sunt de culoare inchisa, iar in fiecare seara se savirsesc Deniile, slujbe de-o mare frumusete si sensibilitate.

Sa ne ajute Bunul Dumnezeu ca trecind cu folos vremea Postului Mare, curatindu-ne cugetele prin marturisirea sincera catre duhovnic, "rastignindu-ne trupul cu patimile si cu poftele, ca unii ce suntem ai lui Hristos Iisus" (Galateni V, 24), umplindu-ne inimile cu untdelemnul faptelor bune, asemenea unor candele, sa auzim cu bucurie chemarea preotului din noaptea Invierii: "Veniti de luati lumina!"