PASTORALĂ LA PRAZNICUL NAŞTERII DOMNULUI 2011

† NICOLAE

din mila lui Dumnezeu

Arhiepiscop al Arhiepiscopiei Ortodoxe Române din cele două Americi

Iubitului cler şi dreptmăritorilor creştini, pace şi bucurie de la Hristos Domnul, iar de la noi arhierească binecuvântare.

Lumină ne-a strălucit nouă, Hristoase Dummnezeule, venirea Ta; lumina cea din Lumină, strălucirea Tatălui, toată făptura ai luminat. (Vecernia Praznicului)

Prea Cucernici Părinţi,
Iubiţi Credincioşi,

Praznicul Nasterii Domnului ne oferă din nou prilej de bucurie si vestire a minunii petrecute în pestera Betleemului, a pogorârii lui Dumnezeu pe pământ pentru ca pe oameni să-i aducă la Dumnezeu, să înnoiască i să lumineze toată făptura. Cântările de la sfintele slujbe ale praznicului si Părintii Bisericii vestesc si tâlcuiesc minunea înnoirii omului si a întregii făpturi prin Întruparea Fiului lui Dumnezeu. Neascultarea lui Adam la îndemnul Evei a adus omului îndepărtarea de Dumnezeu si moartea. Acesta este păcatul strămosesc sau păcatul cel de demult în care s-a aflat tot omul născut din femeie de la Adam la Hristos. Dar Dumnezeu a găsit calea ca să întoarcă căderea si să aducă îndreptare tot prin femeie, prin Fecioara Maria: “Astăzi s-a dezlegat legătura cea de multă vreme a osândirii lui Adam; raiul ni s-a deschis si sarpele s-a surpat. Că pe aceea pe care mai înainte a amăgit-o, a văzut-o acum Maică a Ziditorului. O, adânc al bogătiei, al întelepciunii i al cuno tin ei lui Dumnezeu! Ceea ce a fost solitoarea mortii a tot trupul si organ al păcatului se face începătoarea mântuirii a toată lumea, prin Născătoarea de Dumnezeu.” (Slava Litiei). Prin femeie a venit păcatul si tot prin femeie a venit izbăvirea ca cea care întoarce refuzul lui Adam si al Evei în smerenie si ascultare prin cuvintele Iată roaba Domnului. Fie mie după Cuvântul Tău.

Această lucrare de îndreptare si înnoire o împlineste Dumnezeu însusi. Chipul lui Dumnezeu în om întunecat prin păcat nu putea fi luminat si înnoit nici de îngeri, nici de om. Sf. Atanasie cel Mare tâlcuieste astfel necesitatea Întrupării Fiului lui Dumnezeu însusi pentru a-l mântui pe om: “Atunci când un chip înscris în lemn e sters de petele din afară, este nevoie să vină din nou cel al căruia este chipul, ca să poată fi înnoit în materia aceea... La fel si Preasfântul Fiu al Tatălui, Cel ce e chipul Tatălui, a venit în locul nostru ca să înnoiască pe omul făcut după chipul Lui si să-l afle pe cel pierdut” (Tratat despre Întruparea Cuvântului). Dumnezeu s-a pogorât pe pământ si a luat firea umană pentru a o îndrepta si înnoi prin această unire a dumnezeirii cu umanitatea. Dumnezeu îl putea mântui pe om prin cuvânt sau în alt mod minunat, dar a ales să fie om ca si noi, să ne tină aproape si să ne lumineze cu Lumina Lui: “Din această pricină (a căderii lui Adam), spune Sf. Grigorie Palama, Domnul l-a înnoit în chip minunat pe el, nu numai cu mâna Sa, ci l-a tinut lângă Sine, nu doar luând firea omenească, pe care a ridicat-o din căderea ei, dar si îmbrătisându-o în chip negrăit, si unindu-se cu ea strâns si nedespărtit, fiind totodată Dumnezeu si om, născut din femeie, ca să fie după firea zidirii Sale si din Fecioară aceea, ca Să-l facă om nou” (Omilii). Si acela si sfânt părinte tâlcuieste de ce omul nu îl putea mântui pe om: “Căci dacă ar fi fost din sământă (bărbătească), nu ar fi fost un om nou, nu ar fi fost Stăpânul si Începătorul vie ii celei noi si nemaiînvechite vreodată, nici nu ar fi putut, fiind El dintr-un petec vechi, să vădească în Sine plinătatea Dumnezeirii de mai presus de vreme si să facă din trupul Său un nesecat izvor de sfintenie, astfel încât să spele întinăciunea strămosilor acelora prin prisosul puterii Sale” (Omilii). Astfel că mântuirea omului este o adevărată rezidire si înnoire a omului. Vestirea Nasterii Domnului ne umple de bucurie si de nădejde căci ne vestim mântuirea si înnoirea noastră. Iar acestea se împlinesc pentru fiecare în apa botezului, dar si în lacrimile pocăintei si ale îndreptării. Iar mai apoi fiecare îl primim pe Hristos spre mâncare “Trupul Său Preacurat pe care l-a luat din trupul neprihănit al Preacuratei Născătoarei de Dumnezeu Maria”, după cuvintele Sf. Simeon Noul Teolog (Cuvântări morale).

Iubiti credinciosi,
Prăznuirea noastră se referă la această bucurie străbătută de sensul înnoirii zidirii noastre. Iar această bucurie se cuvine să o împărtăsim cu toti semenii nostri, mai ales în această lume marcată de înstrăinarea de Dumnezeu si în acest timp al confuziei si neorânduielii. Multe sunt problemele vremii si putin înteles mai este căutat în Sf. Scriptură si în Biserică, adică în descoperirea lui Dumnezeu către om. Noi crestinii trebuie să continuăm să fim lumina lumii și sarea pământului. Noi crestinii trebuie să continuăm să vestim lumii bucuria si nădejdea ce izvorâsc din ieslea Betleemului că ni s-a născut Mântuitor Hristos Domnul (Luca 2, 11). Noi crestinii trebuie să umblăm ca cei ce suntem înnoiti, ca cei ce am lepădat haina cea veche a păcatului i am îmbrăcat haina rezidirii în Hristos. Noi crestinii trebuie să-l arătăm lumii pe Hristos cel ce se naste pentru mântuirea noastră: “Aceasta este pentru noi prăznuirea de acum si aceasta sărbătorim astăzi; adică venirea lui Dumnezeu la oameni, ca pe noi să ne ducă la Dumnezeu, sau, mai bine spus, să ne readucă la Sine pentru ca, lepădând pe omul cel vechi, în cel nou să ne îmbrăcăm.” (Sf. Grigorie Teologul, Cuvânt la Nașterea Mântuitorului Iisus Hristos).

Vă doresc tuturor, preoti si credinciosi, să primi si la acest praznic slăvit puterea mărturisirii prin cuvânt si prin faptă a Întrupării Fiului lui Dumnezeu pentru înnoirea si îndreptarea noastră.

Vă îmbrăţişez frăţeşte în Hristos Domnul şi vă urez să petreceţi sfintele sărbători ale Crăciunului, Anului Nou şi Bobotezei cu sănătate, pace şi bucurii duhovniceşti.

La Mulţi Ani!

Al vostru frate întru rugăciune către Dumnezeu,

† NICOLAE

Chicago, Praznicul Naşterii Domnului, 2011